Melancolic
Am sa incerc sa ma exprim elevat desi tot imi vine sa imi bag ***a.
Si`ncepe cam asa : Ieri alergam cu ghiozdanul in spate sa nu intarzii chiar din prima zi de scoala. Eram in “antâia”. Nu bine am invatat sa scriu, sa citesc si sa socotesc ca brusc m`am trezit cu diriginta in loc de invatatoare, cu clasa si colegi noi. Eram deja a 5-a. Plm , ca nu`mi pasa mie atunci ca trece vremea. Abia asteptam sa ajung la liceu. Imi doream sa fiu la liceu intr`atat de mult de parca aia era ultima mea dorinta. Si am ajuns si la liceu. Pasind pe poarta Eminescului parca nu imi mai doream atat de mult, parca nu mai era atat de fericit ca`s licean. Si nu pentru ca e liceul cu ceva vinovat. Ci pur si simplu realizam ca trece vremea. Mortii ei de copilarie. Nu poate sa tina pana pe la vreo 40 de ani sa le ajunga si nesatulilor ca mine ? … Si azi am fost martorul inceputului sfarsitului. Sfarsitului scolii. Deja`s a 12-a. Cum plm sa nu fiu melancolic cand simt eu ca vremea trece ?
… si am mai dat si peste asta :
If you enjoyed this post, please consider to leave a comment or subscribe to the feed and get future articles delivered to your feed reader.
Comments
No comments yet.
Leave a comment